Europarlamentarul PSD Vasile Dîncu a dat detalii despre discuțiile de la Directiva Serviciilor Media Audiovizuale (AVMSD), o directivă contestată de Statele Unite ale Americii. Discuțiile au fost purtate în plenul Parlamentului European.
Dezbaterea a avut loc într-un moment-cheie pentru politicile culturale europene.
„Directiva, aflată în proces de evaluare și modernizare, reprezintă una dintre pietrele de temelie ale efortului Uniunii Europene de a proteja diversitatea culturală, pluralismul mediatic și democrația într-o piață globală dominată de giganți tehnologici extra-comunitari, în principal cei americani.
Directiva nu este o barieră comercială, așa cum este adesea percepută peste Atlantic, ci un scut de protecție pentru autonomia culturală europeană. Într-o lume în care algoritmii platformelor globale decid ce vedem, ce ascultăm și cine beneficiază de venituri din publicitate, Directiva devine un instrument de echilibrare a puterii culturale”, a spus Dîncu, pe pagina sa de Facebook.
Tensiunile transatlantice – între piață și cultură
„În raportul SUA privind barierele comerciale, Directiva este calificată drept discriminatorie, întrucât impune cote minime de conținut european (30% din catalogul platformelor video la cerere) și contribuții financiare la fondurile naționale de creație. În realitate, aceste măsuri sunt concepute pentru a proteja un ecosistem cultural fragil, nu pentru a restricționa comerțul.
Dar, în acest moment, trei platforme americane dețin peste 75% din piața de streaming europeană și doar un sfert din filmele disponibile sunt europene (și dintre acestea o parte sunt controlate editorial tot din SUA). În aceste condiții, diversitatea culturală riscă să devină o simplă cifră în statistici, nu o realitate pe ecran.
În punctul de vedere pe care l-am transmis, astăzi, cu privire la această directivă am subliniat câteva vulnerabilități ale sistemului actual:
principiul „țării de origine”, care permite platformelor să se stabilească într-un stat membru cu reguli mai relaxate, devenind astfel „paradisuri de reglementare”;
lipsa transparenței algoritmice, care împiedică evaluarea reală a vizibilității conținutului european;
presiunile comerciale venite dinspre SUA, care contestă „excepția culturală” europeană și încearcă să includă serviciile audiovizuale în tratatele de liber schimb.
În fața acestor provocări, sunt câteva măsuri concrete pe care le cred utile:
- introducerea unui mecanism de reciprocitate, prin care platformele americane să fie obligate să respecte integral regulile AVMSD pentru a avea acces la piața europeană;
- reformarea principiului țării de origine, astfel încât autoritățile europene să poată interveni atunci când impactul unui serviciu depășește granițele unui singur stat;
- consolidarea excepției culturale și menținerea autonomiei culturale în acordurile comerciale;
- crearea unui Fond European de Coproducție Digitală, pentru a sprijini producțiile locale cu relevanță continentală;
- în plan diplomatic, instituirea unui Consiliu Transatlantic pentru Media și Democrație, care să asigure un dialog bazat pe valori și nu exclusiv pe profit.
O perspectivă sociologică: audiovizualul ca infrastructură mentală
Dincolo de aspectele tehnice și economice, în analiza acestei directive trebuie să ținem cont de un aspect extrem de important: audiovizualul nu este doar o industrie, ci infrastructura mentală a unei societăți. Modul în care circulă poveștile, informația și cultura modelează felul în care cetățenii înțeleg realitatea și democrația.
Atunci când algoritmii unui gigant global decid ce conținut devine vizibil, pluralismul și identitatea culturală europeană se erodează. În acest context, AVMSD devine mai mult decât o reglementare, devine un contract între Europa și cetățenii săi, menit să protejeze memoria colectivă și să garanteze dreptul fiecărei culturi de a-și spune propria poveste.
O abordare echilibrată și realistă ne duce la concluzia că Europa nu trebuie să răspundă prin izolare, iar dialogul cu SUA trebuie să continue, dar dintr-o poziție de egalitate. Obiectivul nu este excluderea, ci echilibrul.
Propunerile legislative recente privind The European Media Freedom Act și Digital Services Act pot completa AVMSD, dar nu o pot înlocui.
Directiva Serviciilor Media Audiovizuale rămâne fundamentul reglementării culturale europene care trebuie consolidată, nu diluată.
Dacă îl transformăm într-o simlă formalitate, pierdem controlul asupra propriei narațiuni. Europa trebuie să vorbească limpede și fără compromis.
Nu pentru a restricționa, ci pentru a-și apăra identitatea”; a transmis europarlamentarul.
